Nu trai sufocat de lucruri!

Văzusem o dată o pacientă recent iesita din spital. Bolile ei erau dintre cele mai obişnuite pentru vremurile noastre: obezitate, cardiopatie ischemică, hipertensiune, dislipidemie, peste care se asociase (ca o complicaţie) un accident ischemic cerebral, motivul pentru care fusese internată. (Doresc  să atenţionez că toate aceste boli sunt autoprovocate printr-un stil de viaţă greşit). Femeia vizitată era pensionară şi locuia singură într-un bloc cu apartamente destul de frumoase. Dar când am intrat în locuinţă am rămas descumpănită. Abia aveam loc să trec pe hol de mulţimea de lucruri îngrămădite: vreo 2 frigidere, cutii, lăzi, scaune (pline cu lucruri). În bucătăria deschisă se vedeau un amalgam de lucruri, de la multitudinea de ghivece cu flori ce obturau geamul până la o grămadă de farfurii, boluri, vase, oale, etc. Ce să mai spun în dormitorul ei, plin cu perne, pături, plapumi, o masă mare şi scaune pline cu haine.

Mă gândeam că şi eu m-aş fi imbolnăvit de inimă dacă aş fi trăit atât de aglomerată de obiecte.  Femeia stătea în pat şi se simţea destul de bine. Nu mă chemase pentru mare lucru, mă întrebase cum să ia nişte medicamente. Primul impuls era să îi spun: Scăpaţi de lucruri, ele vă îmbolnăvesc, nu vă lasă să vă mişcaţi, vă limitează oxigenul, nu vă lasă să cugetaţi şi să trăiţi calm şi echilibrat.

Cei mai mulţi dintre noi nu avem în jur atâtea obiecte fără rost, ca această bătrână, dar  majoritatea posedăm prea multe lucruri. Chiar dacă noi avem lucruri elegante sau scumpe, chiar dacă trăim mai civilizat, suntem înconjuraţi de prea multe obiecte. Există prea multe decoraţiuni interioare sau obiecte de artă,  prea multe haine, încălţăminte, bijuterii şi produse de înfrumuseţare. Oamenii cred că posedând anumite lucruri vor fi mai fericiţi. Dar cu cât avem mai mai multe lucruri în jur cu atât se îndepărtează fericirea de noi. Ceea ce posedăm ajunge în final să ne posede. Sunt uimită cât de multe magazine mari pline cu lucruri sunt acum peste tot în Romania, cât de mult se cumpără din ele. Trăim într-o lume în care oferta condiţionează cererea. Ceea ce este anormal. Doamne, cât de mult ne împovorăm, cât muncim în plus pentru a ne permite lucruri, lucruri… Cât de mult lucrăm pentru a le şterge de praf, pentru a le feri de degradare.

În ceea ce mă priveşte, cu cât trec anii, doresc să mă debarasez de lucruri, mă rog Domnului să mă ajute să trăiesc simplu şi cu mai puţine lucruri. Ştiu că există o avariţie care apare cu vârsta, acea dorinţă inexplicabilă a unor bătrâni de a acumula tot mai mult, de a se înconjura de prea multe obiecte, de a aduna bani. Cred că atât timp cât avem mintea lucidă trebuie să ne rugăm pentru minte la bătrâneţe.

Este atât de minunat să fii liber, să ai spaţiu în jur, să ştii să trăieşti cu lucruri puţine, cu mâncare puţină şi simplă. Aceasta îţi permite să te plimbi, să citeşti, să meditezi, să primeşti oaspeţi, să investeşti timp în comunicarea cu ceilalţi. Aceasta îţi permite să îl cunoşti pe Domnul Isus şi să afli mântuirea.

Imagine de Free-Photos de la Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.